În Republica Moldova, ultima redută a comunismului din Europa, libertatea presei este doar un vis frumos. După revoluţia din aprilie, când regimul comunist s-a contruntat cu cea mai puternică reacţie de respingere din partea populaţiei, represiunile împotriva jurnaliştilor au atins apogeul. După ce a crescut constant presiunile împotriva jurnaliştilor, timp de opt ani la rând, regimul dictatorial al lui Vladimir Voronin a declanşat o veritabilă vânătoare de ziarişti. În ultimele sale zvâcniri, regimul lui Voronin atacaă presa fără niciun fel de scrupule, sfidând toate regulile.
Una dintre figurile marcante ale mass-mediei de la Chișinău este Stela Popa. O jurnalistă care a refuzat să respecte omerta impusă de comunişti, iar din cauza asta a avut de pătimit multe. Am scris despre asta aici şi aici. Într-un interviu acordat Nadiei Dincovici, Stela povesteşte situaţia în care a ajuns presa din Republica Moldova.
“Nu mai putem vorbi de presă liberă peste Prut. (…) Exceptând mâna de ziarişti ai presei de opoziţie, în rest, nu prea mai are cine să spună lucrurilor pe nume”, spune Stela Popa în interviu.
Mai multe puteţi citi în interviul realizat de Nadia, preluat şi de ReporterVirtual.ro
Related items
august 5th, 2009 în 20:51
Voronin, Basescu si…4 aprilie 2005
Băsescu, Voronin şi…4 aprilie 2005
Ultimele declaraţii ale preşedintelui român Traian Băsescu vin să stîrnească o adevărată furtună în presa bucureşteană. Preşedintele României a recunoscut la postul public de radio, România Actualităţi, că s-a implicat personal în anul 2005, cu ocazia realegerii preşedintelui Partidului Comuniştilor din Republica Moldova în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Această intervenţie asumată de către Traian Băsescu,este considerată de către jurnalistul Sorin Roşca Stănescu de la ziarul Ziua ca fiind de o gravitate exceptionala si care ar aduce grave prejudicii statului român.
Într-un editorial care este foarte dur la adresa lui Băsescu, Sorin Roşca Stănescu îl acuză pe şeful statului român că ar fi folosit serviciile secrete pentru a influenţa pozitiv decizia de alegere a lui Vladimir Voronin la alegerile din 4 aprilie 2005.
Ceea ce înseamna, scrie Sorin Roşca Stănescu, că statul român dispune, la Chişinău, atât de existenţa unor agenţi de influenţă, cât şi de relaţii nefiresc de apropiate cu proeminenţi lideri politici moldoveni, notează Sorin Roşca Stănescu.
Punem punct aici. Ca să recapitulăm încet şi cu binişorul. Din discursul preşedintelui român la Radio Actualităţi observăm că tot ceea ce Partidul Alianţa Moldova Noastră a etichetat ca fiind o trădare din partea PPCD-ului, a PDM-ului condus de Dumitru Diacov şi a lui Oleg Serebrian, poate fi interpretat altfel – răspuns pozitiv la o rugăminte venită din partea unui şef de stat. Sau şi mai altfel – implicarea statului român în politica internă a Republicii Moldova. Un lucru sugerat de nenumărate ori în ultima vreme de către Voronin şi necrezut de către elitele liberale ale Chișinăului. Ne aducem aminte că cel care a pomenit pentru prima dată acest cuvînt este fostul primar al municipiului Chişinău. Oare Serafim Urecheanu a numit trădare faptul că toţi deputaţii a două importante partide politice moldoveneşti au confirmat rugămintea preşedintelui Băsescu de realegere a lui Voronin în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova ori faptul că în ciuda afişatului proromânism al fostului primar de Chişinău, preşedintele României nu l-a sunat pe el spre a îi rezolva ciudata rugăminte?
Nu ştiu dacă statul român dispune, la Chişinău, de agenţi de influenţă, sau de relaţii nefiresc de apropiate cu proeminenţi lideri politici moldoveni, aşa cum presupune Sorin Roşca Stănescu. Ceea ce pot spune cu siguranţă e faptul că nici un politician moldovean, dacă ar fi sunat de către viitorul preşedinte al României, de fostul premier al Ucrainei, Anatolie Kinah sau de către prezentul ministru de externe al Israelului, domnul Libermann, nu ar închide telefonul. Şi bag mîna în foc, că orice politician moldovean, pentru rezolvarea unor probleme politice majore asteapta un semn de multumie. Fie el ca vine de la Kinah, Libermann sau Obama.
Preşedintele Băsescu a făcut o greşeală politică extremă. Încercînd să îl critice pe Voronin, a spus la Radio România Actualităţi că în această nouă criză politică din Moldova nu îl va mai ajuta pe Voronin aşa cum a făcut-o în 2005. Băsescu a căzut într-o capcană iscusită, căci recunoscînd că a intervenit pentru realegerea unui preşedinte comunist recunoşti implicit că ai fost de acord cu politicile implementate de către acest regim în Republica Moldova. Implicit recunoşti că ai avut posibilitatea de a interveni pe lîngă politicieni importanţi din Republica Moldova ceea ce face ca şi presupunerile preşedintelui Partidului Comuniştilor referitoare la o posibilă intervenţie a statului român în viaţa politică a Chişinăului să prindă şi ele o altă greutate.
februarie 27th, 2010 în 09:03
Do you always remove negatibe comments surely lose
februarie 27th, 2010 în 14:23
Great write up – Thank you for sharing You’re never too old to learn something stupid.